Modelul A 1 2 4 3 6 5 7 8

Don Quijote, Inventator Extravert intuitivo-logic ENTp © I.Weisband, 1986. © Poze: E.Filatova, 2001. © Traducere: Magdalena László-Kuţiuk, 2000 (M.László-Kuţiuk - 76434 Bucureşti 69, Aleea Pricopan # 1, bloc 33, ap. 8).

1. Este omul care se entuziasmează şi e capabil să înflăcăreze şi pe alţii, e în stare să pătrundă cu rapiditate în esenţa lucrurilor, evită constrângerile venite din afară, se sustrage tiraniei cotidianului şi a grijilor mărunte, se preocupă de ceea ce este interesant şi nu de ceea ce este profitabil din punct de vedere material, crede în intuiţie şi în inspiraţie, numai ele reprezentând din punctul său de vedere adevărate valori, întrevede în mod admirabil perspectivele şi posibilităţile, i se pare nesemnificativ tot ce este de acum înfăptuit, comparând aceste rezultate cu perspectivele pe care le întrevede şi la care nu poate să renunţe.

2. E în stare să creeze cu un efort minim un tablou sau o teorie surprinzător de logice... dar atunci când se răzgândeşte va schiţa pe loc un alt tablou, o altă teorie tot atât de logice.

3. I se pare că ar putea obţine rezultate semnificative, dacă nu ar exista acea stare de apatie, care îl cuprinde uneori...

4. Dependenţa de câmpul emoţional al celor din jur îl obligă să facă concesii exagerat de mari în lucruri care i se par neimportante pe planul realităţii imediate. El trăieşte în lumea ideilor sale şi lucrurile din jur nu prea îl preocupă. E convins că eliberându-se de preocupările traiului zilnic îşi va putea concentra atenţia asupra lucrurilor care îl pasionează. Totuşi există în jurul lui un cerc de foc invizibil al riscului dincolo de care e mai bine să nu treci. La prima vedere e un om uşor de supus şi de dirijat, dar aparenţa poate fi înşelătoare, fiindcă deviza sa este să nu se lase înfrânt nici de oameni nici de împrejurări.

5. Consideră că toţi oamenii sunt buni, se iubesc unii pe alţii. "Don Quijote" consideră inutile convenţiile sociale, e oricând gata să se adreseze celorlalţi prin pronumele " tu ", nu acordă o importanţă prea mare formalităţilor, nu manevrează aproape niciodată oamenii, considerând că orice om are dreptul să fie el însuşi, nu împarte oamenii în străini şi " ai noştri ", caută să fie folositor tuturor în egală măsură.

6. Nu abuzează de încrederea celor care i-o acordă, e bun cu cei buni şi rău cu cei răi, neputând uita răul ce i s-a făcut, nu încalcă principiile sale cu privire la cinste şi corectitudine. Nu este un luptător, îi repugnă până şi jocul de şah, care implică o confruntare...

7. Are mulţi cunoscuţi, bucurându-se, datorită firii sale prietenoase, de popularitate. Caută să păstreze în jurul său o atmosferă degajată, făcând în acest scop uneori şi glume la adresa prietenilor, sperând că aceştia nu i-o vor lua în nume de rău... Îi vine la fel de greu să spună cuiva " nu te iubesc ", cum îi vine greu să spună " te iubesc". Acceptă să se întâlnească cu anumite persoane, de frică să nu le jignească, chiar dacă aceste întâlniri şi-au pierdut rostul.

8. De regulă nu face nici un fel de reproşuri celor apropiaţi, a face reproşuri înseamnă a pune problema obligaţiilor reciproce, iar el face totul pentru omul apropiat numai din proprie iniţiativă.......manifestându-şi dragostea nu prin fapte şi cadouri ci prin emoţii şi fidelitate, prin ataşamentul şi căldura cu care îl înconjoară.

9. Umblă destul de ciufulit şi aceasta îl deprimă, de aceea îl place foarte mult dacă altcineva are grijă de confortul său, îl hrăneşte, îi creează atmosfera necesară de calm. El însuşi nu ştie care anume partener îi este necesar, caută când pe unul deştept, când pe unul frumos, dar drumul spre inima sa trece prin stomacul său. Chiar de adevărata sa stare fizică devine conştient abia când aceasta provoacă îngrijorări celor din jur. Dacă nu e alături dualul care să-i procure impresii şi emoţii pozitive, devine apatic, pierde puterea de muncă şi pofta de viaţă.

10. Lucrează numai atunci când are inspiraţie, deci nu întotdeauna regulat, fără elan creator nu e în stare nici de cele mai elementare lucruri, lucrează cu deosebită concentrare, fără să-şi împrăştie atenţia, lucrează până nu e oprit de cineva, căci singur nu e în stare să determine calitatea muncii sale, i se pare mereu că se mai poate îndrepta ceva.